Între 1931 și 1933, patru milioane de ucraineni au murit de foame. Această foamete nu a fost precedată de niciun eveniment meteorologic cataclismic și nici de un război. A fost o crimă ideologică: decisă de Stalin și aprobată de Politbirou, cu scopul de a pedepsi țăranii ucraineni care au refuzat colectivizarea agriculturii, cultivau un puternic sentiment național și au opus rezistență ideologiei comuniste. Scopul acestei foamete, fără precedent în istoria sovietică, a fost acela de a zdrobi orice formă de opoziție. Cum a fost pusă în aplicare? Ce se știa la acea vreme? Ce s-a spus? Ce s-a văzut? Cel mai important eveniment din istoria sovietică de dinainte de război este unul tabu: toate urmele sale au fost șterse imediat, iar dovezile au fost înecate într-un potop de minciuni. Și totuși, în doar doi ani, această foamete a ucis de două ori mai mulți ucraineni decât a ucis gulagul sovietic într-o jumătate de secol. Acest secret de stat a fost păstrat cu mare grijă timp de peste cincizeci de ani și a fost dezvăluit în toată amploarea sa abia după destrămarea URSS, când arhivele au fost făcute publice. Bazându-se pe materiale anterior nepublicate, pe numeroase filme sovietice și pe o serie de perspective distincte — inclusiv cea a jurnalistului galez și avertizor de integritate Gareth Jones — acest film reconstituie istoria acelei foamete.