Noiembrie 1945. La Nürnberg începe procesul a 22 de lideri ai celui de-al Treilea Reich. Este un experiment îndrăzneț, un tribunal internațional, pentru prima dată, încearcă să explice ororile războiului în măreția legii. Credibilitatea sistemului judiciar global este în joc. Procurorii trebuie să dovedească în mod credibil vinovăția. Pe măsură ce acuzarea își încheie prezentarea, întrebarea cheie revine: vor fi suficiente dovezile pentru a-i împiedica pe cei mai mari criminali ai istoriei să scape de pedeapsă?
După război, țările eliberate au fost cuprinse de un val de linșaje împotriva colaboratorilor. Pentru a opri vărsarea de sânge, statele s-au bazat pe procese, încercând să recâștige controlul asupra haosului. Chiar înainte de Nürnberg, sute de mii de inculpați au fost aduși în fața justiției, inclusiv mareșalul Pétain și William Joyce. Definirea trădării, însă, s-a dovedit dificilă, pentru milioane de locuitori ai Europei ocupate, colaborarea cu inamicul era adesea singura modalitate de a supraviețui iadului războiului.
Începutul anului 1946. Apărarea de la Nürnberg își prezintă propria versiune a evenimentelor, testând promisiunea unui proces echitabil. Își va menține cazul acuzarea? Va reuși Hermann Göring să zădărnicească eforturile tribunalului? În același an, începe la Tokyo un proces dublu a 28 de criminali de război japonezi. Cu toate acestea, spre deosebire de Nürnberg, la Tokyo sunt multe fricțiuni și compromisuri.
În urma Proceselor de la Nürnberg, au fost judecate elitele celui de-al Treilea Reich: judecători, medici, oameni de afaceri și înalți oficiali. Douăsprezece procese ulterioare au avut scopul de a expune amploarea crimelor naziste în fața germanilor și de a deschide calea pentru denazificare. Spre deosebire de tribunalul principal, americanii au condus aceste procese independent. Tensiunile politice crescânde le-au subminat legitimitatea, iar pentru o societate obosită de război, adevărul despre crime a devenit o povară aproape insuportabilă.
Tribunalul de la Nürnberg a avut scopul de a inaugura o nouă eră, în care dreptul internațional garanta dreptatea. Cu toate acestea, în lumea postbelică, adevărul a pierdut adesea în fața politicii. Utilizarea masacrului de la Katyn ca armă, procesele Jamashita și Mihailović și recrutarea criminalilor în umbra Războiului Rece au demonstrat că interesele marilor puteri au triumfat asupra idealurilor. În fața ambițiilor coloniale și a jocurilor politice, a fost, în cele din urmă, încălcată promisiunea făcută la Nürnberg ?
